Afectiunile cavitatii bucale la copiii intre 0-7 ani

O sanatate buna a cavitatii bucale este esentiala pentru imbunatatirea si mentinerea sanatatii generale si pentru asigurarea starii de bine a organismului.

            Boala Carioasa

            Bola carioasa reprezinta o problema de sanatate importanta pentru populatia de toate varstele, dar magnitudinea problemei este mai mare in randul copiilor de varsta mica, 0-7 ani.

            Boala carioasa este o afectiune infectioasa, fiind cea mai frecventa afectiune a cavitatii orale a segmentului de varsta 0-7 ani.

 Conform celor mai recente studii, 90% dintre copiii din acest segment de varsta prezinta carii dentare, acesta fiind si cel mai frecvent motiv de prezentare la medic al acestui grup de pacienti. De asemenea, statisticile arata ca in 70 % din cazuri este vorba despre copii cu varsta de cinci ani sau mai mici.

Rata de evolutie a cariei, in special in dentitia temporara, poate fi foarte rapida determinind pierderea dintilor afectati, ceea ce poate cauza tulburari inclusiv in modul de evolutie si dezvoltare a ocluziei dentare.

 Printre consecintele pe care boala carioasa le poate avea asupra micilor pacienti trebuie enumerate: durerea, alimentatia dificila, perturbarea activitatilor educationale, a somnului, pana la consecinte mai importante cum ar fi complicatiile infectioase ulterioare care pot ajunge in cele mai grave forme la situatii ce necesita spitalizare sau tulburari de dezvoltare.

            Boala carioasa este o afectiune transmisibila, patru elemente fiind implicate  in declansarea acesteia: prezenta carbohidratilor, a florei microbiene patogene, dintele si structura sa si timpul necesar primilor doi factori de a actiona asupra dintilor.

            Cea mai eficienta forma de protectie impotriva acestei afectiuni este prevenirea. Profilaxia bolii carioase este posibila si este indicat sa se realizeze cat mai timpuriu, deoarece preventia la varsta scolara este deseori tardiva.

Cele mai importante metode de prevenire a bolii carioase sunt reprezentate de: investigatii repetate ale copiilor din grupul de varsta 0-7 ani la intervale de maxim sase luni, instructiuni precise privind necesitatea si modul de realizare a igienei dentare, aplicarea locala de lacuri cu fluor si a sigilantilor.

Caria de biberon

O forma particulara de carie, foarte des intalnita la copiii cuprinsi in acest segment de varsta este reprezentata de caria de biberon. Acest tip de carie apare foarte frecvent la copiii care primesc seara inainte de culcare biberonul cu lapte, ceai sau sucuri de fructe fara realizarea ulterioara a igienei cavitatii orale.

Caria de biberon are o localizare specifica, la nivelul coletului dintilor de lapte, in vecinatatea marginii gingivale si o evolutie caracteristica ,circulara, pe toate fetele dintelui, putind ajunge in cazuri grave pana la amputarea coroanelor dentare.

Rata de evolutie a acestor carii este foarte rapida, fiind accentuata si de fragilitatea tesuturilor dintilor temporari, mai slab mineralizati comparativ cu dintii definitivi.

Aceasta afectiune poate, de asemenea, aparea si la sugarii alaptati la san in cazul in care dintii acestora nu sunt periati dupa mese.

Afectiunile parodontale

Alta afectiune care poate fi des intalnita la copiii cu varsta intre 0-7 ani este reprezentata de boala parodontala. Conform  unui studiu recent al Academiei Americane de Parodontologie primul stadiu al bolii parodontale este: “o constatare aproape universala in randul copiilor si adolescentilor”.

Incidenţa bolilor gingivale la copii şi adolescenţi este mult mai mare decât considera cei mai multi parinti sau chiar medici dentisti.

 Simptomele acestei afectiuni includ: înroşirea gingiilor, umflarea acestora, şi o tendinţă de a sângera cu uşurinţă, mai ales în timpul periajului dentar.

Raportul Asociatiei Americane de Parodontologie sustine ca un procent cuprins intre 5 si 9% dintre copiii cu varsta intre 5 si 11 ani prezinta  pierdere de atasament parodontal si resorbtii osoase intr-unul sau mai multe locuri.

Bruxismul

Parintii sunt adesea ingrijorati de “macinarea” nocturna a dintilor, denumita stiintific bruxism.De cele mai multe ori primul indiciu este zgomotul creat de copil prin contactul suprafetelor dentare in timpul somnului, sau parintii pot constata uzura treptata a suprafetelor dentare ca urmare a acestei activitati nocturne.

Unele teorii afirma ca bruxismul ar avea o componenta psihologica. Astfel  stresul cauzat de schimbarea mediului, sau modificarea altor elemente familiare copilului pot determina aparitia bruxismului. Alte teorii pun aceasta afectiune pe seama modificarilor de presiune de la nivelul urechii interne care ar determina copilul sa faca miscari la nivelul mandibulei pentru a se elibera de aceasta presiune.

Majoritatea cazurilor de bruxism la copii si adolescenti nu necesita tratament. Daca apare insa o uzura excesiva a dintilor purtarea unei gutiere de protectie pe timp de noapte devine necesara.

Important este ca majoritatea copiilor depasesc bruxismul, acesta diminuind in jurul varstei de 6-9 ani si dispare in majoritatea cazurilor la 9-12 ani.

Sugerea degetului

Acesta este un reflex natural la sugari si copiii mici care pot folosi degetele, suzetele sau alte obiecte. Acest obicei asigura copilului un sentiment de siguranta si confort, mai ales in perioade de stres, si poate determina inducerea somnului.

Persistenta acestui obicei peste varsta de 2-3 ani poate deveni nociva prin inducerea unor modificari de pozitie a dintilor, dar in cazuri mai grave chiar si tulburari de crestere si dezvoltare a oaselor maxilare asociate deseori si cu tulburari de vorbire.

Parintii trebuie sa insiste pentru oprirea acestui obicei vicios nu mai tarziu de varsta de 3-4 ani, dar trebuie avut in vedere ca suzeta sa nu devina un inlocuitor al degetului.

Multe dintre afectiunile cavitatii bucale pot determina pierderea dintilor interesati. In cazul in care acesti dinti sunt irecuperabili si se indica extractia lor inainte de perioada normala de exfoliere de pe arcada, exista pericolul de a se pierde spatiul pentru dintii permanenti, prin migrarea dintilor vecini catre spatiul edentat. In aceste situatii trebuie apelat la mentinatoarele de spatiu. Acestea sunt dispozitive fixe sau mobile, in functie de situatia clinica, care vor permite pastrarea spatiului pentru dintii permanenti pana la eruptia acestora in cavitatea bucala.

Pentru a reduce risurile tuturor acestor afectiuni asupra sanatatii cavitatii bucale trebuie urmate cateva reguli simple:

·         Vizite periodice la medicul dentist

·         Folosirea regulata a periutei si a atei dentare

·         Utilizarea unei paste de dinti cu fluor si a apei de gura

·         O dieta adecvata cu reducerea alimentelor si bauturilor bogate in zahar si amidon

·         Evitarea  alimentelor,obiectelor sau ustensilelor care pot facilita transmiterea bacteriilor cauzatoare de carii de la parinti la copii

·         Inlaturarea obiceiurilor vicioase.